Bilanț

Nu-ți dai seama când începe. Când începi să crești, să-i privești mai atent pe ceilalți, să-ți dorești să înveți mai multe de la ei, să dai mai multe în schimb. Nu realizezi când ai început să te pui pe primul plan, nu la modul egoist, ci înțelegând că doar dacă ai echilibru interior, le poți oferi celor din jur atenția și sprijinul de care au nevoie de la tine.

Începi să apreciezi interacțiunile cu oamenii diferiți de tine, faci tot mai des exerciții de empatie și economisești energia nemaipunându-ți întrebări despre alegerile altora. Ești așa cum ești și te accepți pe tine, cu bune și cu rele, fără a vrea să rămâi în stadiul ăsta. Vrei să crești, normal, să nu-ți mai porți ranchiună pentru alegeri proaste și gesturi nefăcute la timpul lor. Te privești din afară tot mai mult, să vezi cum te văd ceilalți. Nu-ți place de tine în totalitate și asta nu e un lucru rău, căci te face să vrei să fii mai bună. Nici n-ai vrea să fii cum vor alții, ci vrei să fii omul care ai putea fi – tu însăți, cu mai multe bune și mai puține rele.

Altfel privești acum trecerea anului, bilanțurile de final de an sunt altfel, revelioanele nu prea mai contează. Nici euforia artificială, întreținută de convenții sociale, din noaptea dintre ani nu te mai interesează. Timpul trece la fel în fiecare zi, depinde doar de tine cum profiți de el.

Când erai în școală, măsurai trecerea timpului în semestre, în cicluri de câte 4 ani, la finalul cărora demonstrai printr-un examen că n-ai trecut degeaba prin ele. Acum devine mai dificil să faci o evaluare. Nu mai ai cicluri prestabilite, trebuie să-ți setezi singură, termene, scopuri, obiective.

***

Mi-am setat anul trecut 10 obiective. Nu știu pe câte dintre ele le-am îndeplinit cu succes, pe câte măcar pe jumătate. Am să mă uit mai târziu peste ele, acum scriu, ca să nu-mi uit ideile. De la o vreme fac asta. Uit ideile, așa că trebuie să le scriu. De câteva săptămâni scriu tot mai rar însă și poate ar trebui să scriu mai des de la anul.

Primul lucru pe care l-am făcut în 2015 a fost să fac public Atelierul Imperfect. Tot lucram la el de câteva luni, dar nu aveam curaj să-l arăt și altora de teamă că e… imperfect. Am trecut peste frica asta și a fost unul dintre cele mai bune lucruri pe care le-am făcut, mi-a adus numai bucurii și satisfacția că și alți oameni se bucură de roadele muncii mele.

Trag linie și dă cu plus. Plusul sunteți voi, cei care citiți cuvintele astea imperfecte, voi cei care aveți în casă creații de-ale mele, voi cei care mă cunoașteți și-mi sunteți alături. Plusul e amalgamul de emoții care mă încearcă de fiecare dată când apăs ”publish”, de fiecare dată când trimit un colet și de fiecare dată când văd un comentariu.

Pentru 2016, îmi doresc să fiu sănătoasă și să am putere să muncesc și mai mult decât până acum, să pot crea mai mult, să bucur mai mulți oameni.

Vouă vă doresc să vă fie inimile bucuroase, mințile liniștite, familiile sănătoase și în tot ce faceți, să aveți spor, inspirație și să găsiți împlinire! 

La mulți ani!

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>