Cadou de ziua mea

2 ianuarie nu e neapărat ziua mea preferată din an. Dimpotrivă, aş putea spune că e una dintre cele mai puţin preferate. Asta nu înseamnă că nu mă bucur că m-am născut, nici că mi-e frică să îmbătrânesc, ci mi se pare că lumea mă sărbătoreşte fără motiv. Adică, unde-i meritul meu că m-am născut şi că încă trăiesc?

***

Ai mei mă sună în fiecare an după ora 2 după-amiaza, pentru că la ora aia m-am născut eu. Asta-mi topeşte inima şi încerc să mi-i imaginez tineri şi fericiţi, emoţionaţi, obosiţi dar uşuraţi că li s-a născut fata sănătoasă. Gabriela după naşă, Adelina după “Balade pour Adeline”. Mama, cu zâmbetul ei frumos până la urechi, cu ochii negri în lacrimi, tata cu scântei în ochi şi el şi cu zâmbetul lui cu un colţ al gurii mai ridicat decât celălalt – asta-i imaginea mea despre proaspăt părinţii Gigi şi Vichi.

Faini oameni, părinţii ăştia ai mei… Mă bucur că m-am născut în familia lor.

***

E-o zi ca oricare alta azi, dar eu primesc gânduri de bine, urări şi cadouri, mă sună lumea şi-mi urează “La mulţi ani!”. Iar eu aş vrea să le dau ceva înapoi de fiecare dată, să nu mă simt doar eu specială. Aşa că azi le dau de citit.

Bine-aţi venit în Atelierul Imperfect, luaţi de citiţi şi de comentaţi.

La mulţi ani mie şi vouă!

Eu la 6 luni

Eu la 6 luni

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>