Când Inesul scrie despre Imperfect

Mă uit pe cover story-ul scris de Ines* în Zile şi Nopţi şi nu-mi vine să cred că este despre Atelier Imperfect. Nu mi-aş fi imaginat într-o mie de ani că, la o lună de când am deschis blogul ăsta cineva o să se regăsească câtuşi de puţin în el şi o să vrea să scrie despre mine. Mai ales, nu mi-aş fi imaginat că Ines o să scrie despre mine.

Atelier Imperfect in Zile si Nopti

Staţi cu mine, să vă duc un pic în trecut, ca să înţelegeţi bucuria şi uimirea mea şi de ce sunt copleşită.

În primul an de facultate, la seminarul de tehnici de redactare, aveam parte în fiecare săptămână de o experienţă neobişnuită. Cu atât mai interesant era seminarul ăsta, cu cât nouă lucrurile învăţate ni se păreau floare la ureche, dar stăteam totuşi cu urechile ciulite la persoana din faţa noastră. Imaginaţi-vă o profă tânără, îmbrăcată colorat, cu tot felul de broşe simpatice (cele mai multe erau gărgăriţe, dacă îmi amintesc bine) care îţi explică foarte entuziasmată că rolul unei prezentări Power Point este să ajute publicul să reţină esenţialul.

“Elementele grafice, pozele dintr-o prezentare au rolul de a conduce privirea către text, către mesajul principal, pentru a-l întări. Nu arunci o poză care n-are legătură cu ce spui tu acolo şi care îţi distrage atenţia de la mesaj, pentru că tu trebuie să menţii atenţia publicului, nu vrei să-l faci să viseze la altele.”

Citez din memorie acum şi poate o să râdeți, dar mie mi-au prins bine lecțiile astea. Totuși, dincolo de indicaţiile pe care ni le-a dat Ines, eu am reţinut atitudinea ei. Deşi avea întotdeauna la ea o doză de sarcasm şi ironie, era printre puţinii profi care ne tratau de la egal la egal. Ea ştia să transmită mesajul, spunea direct, scurt şi cuprinzător ce avea de spus şi nu bătea  câmpii inutil. Făceam exerciţii, aveam teme, scriam advertoriale… Da, ne-a învăţat să scriem advertoriale şi mi s-a părut fenomenal la vremea aia, mai ales că se asemănau cu un fel de exercițiu jurnalistic, iar eu mă dădeam în vânt ( ca şi acum, de altfel) după orice necesita frământarea creierului în căutare de cuvinte potrivite.

Tot în lunile alea, i-am descoperit blogul. Blog de pierdut vremea a fost primul şi cel mai dătător de dependenţă blog pe care l-am citit eu vreodată şi i-am citit fiecare postare până l-a închis Ines. Mi-a părut rău, pentru că devenise o comunitate în care mi-era drag să mă afund atunci când aveam timp liber. Acolo am descoperit ce înseamnă o comunitate online construită în jurul unui blog. Citeam toate comentariile, mă întrebam cine sunt persoanele respective, cum de reuşesc toţi să fie aşa de compatibili cu atmosfera blogului încât să facă din el un loc ideal de pierdut vremea și, mai ales, cum reușește ea să găsească acel ceva care îi face pe oameni să revină cu drag. Mai târziu i-am cunoscut pe câțiva dintre ei şi mă bucur, de la fiecare am învăţat câte ceva.

Acum, Ines e unul dintre oamenii pe care îi urmăresc cu drag pe Facebook, e unul dintre cei care îşi urmează pasiunea no matter what şi continuă să emane atâta entuziasm încât te întrebi de multe ori cum poate, cum îşi menţine nivelul ăsta atât de ridicat. Recunosc, de câteva ori am bănuit-o că doar scrie cu entuziasm pentru a-şi promova activităţile, dar nu și că simte. Dar apoi ea a intrat într-o conversaţie foarte interesantă cu Universul şi am cunoscut-o cu toţii (toţi stalkerii ei de pe Facebook, zic) într-o lumină nouă. Am înţeles că ea munceşte cu ea însăşi şi că are momente de îndoială, ca toată lumea, dar că entuziasmul e real, pentru că face ce-i place.

*

Hai să ne-ntoarcem în prezent şi să vă zic ce voiam să vă zic de la început. Ines, un om fain, unul dintre cei la care m-am uitat cu admirație de când am cunoscut-o,  a scris despre mine în Zile şi Nopţi. Luaţi revista dacă nu mă credeţi, o găsiţi în mall-uri, cafenele şi alte spaţii publice. Dacă vreţi, o puteţi citi online aici. Eu sunt fericită azi, m-am trezit pe la 6.30 cu fluturi în stomac şi oricât m-am chinuit să adorm n-am reuşit.

Ines, trimit un mulţumesc Universului azi şi două ţie pentru fluturaşii ăştia.

* Pe Ines Prodan o găsiți aici și puteți citi în fiecare săptămână articolele ei în Zile și Nopți, revistă al cărei redactor șef este.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>