Ce se mai întâmplă în Atelierul Imperfect

Se măsoară, se taie, se coase în Atelierul Imperfect. Ca de obicei. Până aici, nimic nou.

Uneori, destul de des, se ia o pauză. Se pune cusătoreasa în pat, să doarmă o oră și doarme 2 și jumătate. Ce să-i faci, era obosită, a obosit-o orașul.

Alteori, destul de rar, se tastează cuvinte. Și-atunci, parcă cel mai bine funcționează tasta ”Backspace”. Probabil de-asta ies fraze scurte și puține.

De cele mai multe ori însă, se gândește. Or, voi credeați că aici e vorba numai despre a coase și a scrie povești? Am citi eu undeva că și-astea trebuie gândite, că altfel nu ies bine.

Din combinația asta total banală mai ies și lucrușoare faine uneori (nu întotdeauna, căci spuneam că de cele mai multe ori se gândește, deci nu întotdeauna). Ba niște seturi de șorțuri pentru mamă și fiică, ba niște bavețici, ba niște fețe de pernă matlasate. Că așa e bine, să fie diversitate.

Set de sorturi mama-fiica

Și-acum, că tot vă-nșirai aici ce se întâmplă în Atelierul Imperfect, îmi dădui seama că mai mult pentru copii se-ntâmplă. Și zâmbii.

Pentru că ce bucurie mai mare pentru mine, decât să văd niște omuleți care îmi poartă sau se joacă cu creațiile mele? Din surse sigure am auzit că nu doar se joacă cu ele, ci le vorbesc, le sug, le morlfăie, încearcă să desprindă personajele de pe ele. Ei completează ceea ce fac eu, așa cum știu ei mai bine – prin joacă și veselie.

Bavetici bumbac fetita

Și că tot veni vorba de surse (plus că e la modă să zici că ai aflat pe surse), să vă mai spun că sunt persoane care au spălat și la 90 de grade fețe de pernă făcute de mine și nu au ieșit? Încă un motiv pentru a mă bucura, căci de fiecare dată când cumpăr materiale principalul criteriu e calitatea. Când calculez costul unui produs însă, mă simt vinovată un pic, căci nu vreau ca oamenii să facă eforturi financiare ca să cumpere produsele mele imperfecte. Deci, dacă vă întrebați care-i treaba, cum fac prețul, să știți că cea mai mare pondere o au materialele, pentru că sunt de calitate, deci sunt mai scumpe. Bumbacul, pentru mine, e materia primă.

Iată că se rupse vraja tastei ”Backspace” în atelier. Sunt sigură că e datorită copiilor. Eu mi-am amintit de ei și ei m-au inspirat să scriu. Mă opresc aici cu update-ul despre activitatea mea, nu înainte de a vă spune că mă pregătesc de sărbătorile de iarnă, așa că să vă așteptați la surprize, materiale noi, tematice și la povești faine pe blog.

S-aveți spor!

 

 

Share Button

Comments

  1. Alexandra Dusa says

    Ce de lucrusoare dragute, sortuletele sunt adorabile :D Marturisesc si eu ca am spalat fetele de perna la aceeasi temperatura, nu s-a stricat nimic si tare m-am bucurat. O sa vreau mai multe, sa stii :) Urmeaza sa achizitionam niste perne noi si, imediat ce o sa am dimensiunea, te anunt. Poate mai vin si ceva materiale noi la tine intre timp. Si poate reusesc sa gandesc o idee de cadou facut de tine pentru mama/soacra/sora ( orice sugestie din partea ta e binevenita ).
    Cu asa indemanare si rabdare, sunt sigura ca ai tai copii vor fi fericiti peste masura! :)

    • AtelierI says

      Multumesc, Alexandra! Ce ma bucur ca materialele rezista… O sa vina materiale de Craciun in perioada asta, dar daca ai vreo preferinta, stii unde ma gasesti :). Sa ai un weekend frumos!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>