Despre lucruri mărunte

Fericirea durează doar un moment. Știm asta și ne e frică de lucrul ăsta. Am vrea să credem că putem fi fericiți o viață întreagă. Că e un lucru către care putem aspira și pe care îl obținem în același mod în care obții diploma de bacalaureat: înveți câteva luni sau câțiva ani, dai mai multe examene și, odată ce ai luat BAC-ul, diploma e a ta pentru totdeauna.

Dar cu fericirea nu-i așa. Fericirea nu vine la tine ca răsplată a eforturilor depuse. Nu trebuie să o meriți, să muncești pentru ea. Nu trebuie nici să te simți vinovat dacă o simți fără să fi făcut ceva pentru asta. Fericirea e un moment. Trebuie doar trăit.

*

Sunt fericită pentru că în dimineața asta m-a lăsat motanul să-l mângâi, să-l drăgălesc și m-am minunat că e atât de frumos și e al nostru. A venit în familie când era mic și încă avea ochi albaștri, apoi am descoperit că este surd și de aproximativ doi ani ne uimește cu cât de inteligent e, cât de multe lucruri a învățat și câtă bucurie ne aduce (când nu face boacăne prin casă).

M-am trezit fericită săptămâna asta pentru că am șansa de a lucra într-o companie care te provoacă mereu să fii mai bun. Uneori îți place modul în care devii mai bun, alteori provocările lansate ți se par exagerate, dar când tragi linie îți dai seama că ai crescut într-o direcție sau alta.

Am fost fericită ieri când, în timp ce șmirgheluia tocurile ușii pentru a le vopsi, soțul meu mă mustra că nu am început încă să mă pregătesc pentru venirea copilului nostru, că nu mă informez despre lucrurile care ne trebuie pentru nou-născut. M-am bucurat de asta, pentru că știu că el deja s-a interesat de subiectul ăsta, știu că îi pasă și o să fie un părinte grozav. Grija, chiar și mustrarea, sunt o dovadă de iubire.

*

Dincolo de momentele astea în care sunt fericită sunt zeci de alte momente în care mă zbat și mă lupt cu greutăți, obstacole, sentimente de vinovăție, lucruri și relații lăsate neterminate. Uneori mă înțeapă gândul că nu merit să fiu fericită, dar apoi îmi amintesc că nu merit nici să fiu nefericită. Merit să mă bucur de mine și de tot ce mi-a oferit viața. Mai mult decât atât, sunt datoare să mă bucur și să fiu recunoscătoare.

Așa că dacă mă întrebați pe mine, răspunsul la întrebarea: ”Ești fericită?” e ”Da, uneori. Și de ce n-aș fi, când am atâtea motive zilnic?”

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>