Dor de ducă. Despre magia țărmurilor din Corfu

În Vatos, pe insula Corfu, te trezește clinchetul tălăngilor oilor care merg la păscut. Dacă asculți cu atenție poți auzi briza mării și foșnetul frunzelor de măslini. Dai draperiile la o parte și soarele care te întâmpină îți dă fluturi în stomac. Vezi satul, cu delușoarele lui, cu măslinii răzleți și casele mici presărate printre pensiuni mai mari. Totul e rustic. Un altfel de rustic, unul neterminat, nedesăvârșit, alterat de frumusețea sclipitoare a mării. E Grecia.

Ritmul insulei e aproape insesizabil. E mai mult o legănare ușoară, molcomă. Viața pe insulă lâncezește așa cum lenevesc pisicile în căldura amiezii. Oamenii nu par grăbiți, își udă florile relaxați, nu există forfota de dimineață din stațiunile turistice românești. Nu vezi puhoaie de oameni gălăgioși îndreptându-se către plajă, ci mai degrabă mașinile care ajung pe rând în parcările de lângă plaje. Simți briza permanent. Simți apropierea mării în mirosul sărat al aerului, în foșnetul frunzelor de măslini. Aerul Mării Ionice nu-i la fel de înțepător ca cel al Mării Negre, iar apa e de un turcoaz care-ți fură sufletul și-ți încântă ochii.

SONY DSC

Vatos e un sat mic, în mijlocul insulei. Ajungi ușor cu mașina la plajă, fie la Glyfada, fie la Ermones. Înspre nord e Paleokastritsa, atât de frumoasă cu apele ei albastre și malurile înalte, stâncoase,  că-ți taie respirația. De pe șoselele înguste, sinuoase, zărești din când în când plajele, micile golfuri. Printre ramuri de măslin și de leandru se strecoară azurul, odată cu mirosul sărat al apei. Nu-ți vine să crezi că lumea poate fi atât de frumoasă și de liniștită.

Leandru în Grecia

Casele, cu obloanele lor verzi sau albastre, sunt pline de ghivece cu flori atârnate la balcoane, oamenii ies la poartă la lăsarea serii, ca și românii, să socializeze cu vecinii. Pe ici, pe colea, câte o tavernă mică, a localnicilor. Cu mesele și scaunele simple așezate sub o boltă de viță de vie, cu ospătari drăguți care îți aștern fața de masă din hârtie mai întâi, apoi îți oferă meniul și eventual o gustare din partea casei, neapărat cu tzatiki, sau o pastă de măsline. Dacă le ceri și pot vorbi engleza fluent, îți spun povestea locului, îți descriu modalitatea în care sunt pregătite mâncărurile și fac vreo glumă care să-ți aducă zâmbetul pe buze.

Tavernă în Corfu

Localnicii nu-s exuberanți și excesiv de amabili cu turiștii, nici nepoliticoși sau ostili, ci comunică în același ritm în care trăiesc – cu detașare, relaxare și firescul ce vine din atâția ani de contact cu străinii ce le calcă pragul. Extraordinarul insulei nu vine din specificul oamenilor de acolo, ci din împletirea magică dintre natura desăvârșită, rebelă și armonioasă simultan și satele și orașele imperfecte, asimetrice, cu clădirile lor neterminate și pline de farmec.

Apa e limpede, poți vedea peștișorii albi care roiesc în jurul picioarelor tale, iar dacă îți iei papuci de apă și echipament de snorkeling poți vedea aricii de mare din jurul stâncilor. Dar nu e recomandat să te aventurezi printre stânci fără încălțările cu talpa de cauciuc, căci aceiași arici adorabili îți pot lăsa zeci de ace în tălpi, care să-ți altereze dramatic starea de bine pe care ți-o dă insula. Dacă marea blândă îți dă senzația că poți petrece ore întregi plutind pe valurile molcome, cu soarele și nisipul nu te joci, căci și unul și altul îți frig pielea fără remușcări în jurul prânzului.

Golf în Corfu, Paleokastritza

Mâncarea e simplă și bogată în arome, de la vinetele pane, la feta la cuptor cu roșii și ardei gras, la souvlaki, musaca și până la fructele de mare, totul poartă amprenta simplității în preparare. Calamari la grătar, scoici, pește în crustă de sare de mare, salată grecească, feta, feta, feta, gyros. Nu-ți trebuie mai multe feluri la o masă ca să te saturi, căci grecii nu se zgârcesc la porții. Nici restaurante fancy nu-ți trebuie căci, surprinzător, acelea pot fi cele mai dezamăgitoare. Încercând să împrumute din bucătăriile internaționale ca să satisfacă toate gusturile, își pierd farmecul dat de respectarea specificului culinar grecesc.

Corfu îți provoacă dezamăgire doar în ziua plecării. Călătoria cu feribotul nu mai are nici un farmec, căci te duce către continent, către acasă și job, către aceeași rutină săptămânală. Nu-ți poate alina nimic melancolia, poate doar momentul în care planifici următoarea vacanță pe insulă.

Tarmul Paleokastritza

Mănăstirea Paleokastritza

Intarea în Mănăstirea Paleokastritsa

Usa bisericii Mănăstirii Paleokastritsa

Usa bisericii Mănăstirii Paleokastritsa

Vedere din curtea Mănăstirii Paleokastritsa

Vedere din curtea Mănăstirii Paleokastritsa

SONY DSC

SONY DSC

* Toate fotografiile sunt făcute cu aparatul foto personal, de către soțul meu, în vara 2014. 

 

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>