Imperfect, dar mai bun

N-am crezut niciodată în perfecțiune, ba dimpotrivă, am îmbrățișat imperfectul ca pe o filosofie de viață. Când spun asta nu înseamnă că mă mulțumesc cu puțin, că nu cer mai mult de la mine, că nu vreau să devin mai bună.

Să accepți că ești imperfect înseamnă să te cunoști foarte bine și să-ți recunoști plusurile, dar mai ales minusurile. Nu e o resemnare, ci mai degrabă o oportunitate de învățare și de creștere. Asta mi-s, cu bune și cu rele, mi le știu și vreau să le îndrept.

*

Cel mai dureros mi se pare să nu acceptăm despre noi ceea ce este evident, să nu acceptăm că ne e frică, sau că nu știm ce să facem în anumite momente, că avem dificultăți în a lua o decizie, că nu suntem prietenul/fiica/fratele/părintele bun care am vrea să fim.

De ce e dureros? Pentru că ajungem să ne creăm o iluzie (despre care știm foarte bine că e o iluzie, dar continuăm să ne amăgim) despre noi și să acționăm în concordanță cu ea. Și de fiecare dată când un factor exterior sau o acțiune a noastră ne destramă iluzia, ne destabilizăm cu totul. Intrăm în panică, ne enervăm, ne întristăm și rămânem blocați acolo și ajungem să proiectăm frustrările astfel căpătate asupra celor din jur.

 ”Whenever we refuse to accept our feelings and thoughts, however disturbing they might be, we experience psychological dissonance. Dissonance happens when our behavior does not match our self-image, or the image we think others might have of us. When we project our shadow onto others, we refuse ownership of ourselves, distancing ourselves from ourselves, losing ourselves in the process.”, Martijn Schirp, Carl Jung on Why We Must Learn to Accept Ourselves Before We Can Help Others

Adevărata problemă cu atitudinea asta față de noi înșine este că ne face să ne urâm într-un final și creează un cerc vicios – ne vedem pe noi înșine mai răi, ne comportăm întocmai, astfel devenind mai răi.

*

De multe ori, furioasă fiind, am făcut un exercițiu: m-am privit în oglindă. Și m-am văzut cu pupilele dilatate, fața schimonosită, sprâncenele încruntate, privirea de neom, pete roșii pe față și dinții încleștați. Asta e o față a mea, una pe care nu vreau să o mai văd, care mă face în primul rând pe mine să sufăr. Și apoi m-am întrebat cum ar fi dacă m-ar vedea propriul meu copil așa, ce i-aș transmite eu lui? Mi s-a făcut rușine și am încercat să-mi schimb expresia feței. Pe moment, m-am urât pe mine însămi pentru reacția avută, dar apoi mi-am dat seama că e parte din mine și că negând consecințele pe care furia le are asupra mea nu fac decât să mă amăgesc.

Tot ce pot face este să încerc să nu mai ajung niciodată în stadiul ăla. Cum? Reacționând altfel în situații asemănătoare. Controlându-mă. Citind despre asta, fiind mai atentă la mine însămi în contexte conflictuale, alegându-mi cuvintele cu mai multă grijă. Citind.

Am reușit? Nu pe deplin. Să devii mai bun nu e ”one way road”, nu poți face câțiva pași înainte având certitudinea că nu te vei mai întoarce niciodată înapoi. E ca reabilitarea: riscul să recidivezi planează mereu deasupra capului tău, trebuie să fii conștient că vei da un pas înapoi la un moment dat, dar să ai puterea să o iei de la capăt și să-ți continui drumul învățând din experiența asta.

Cheia este să te accepți așa cum ești, să te ierți, să fii conștient că nu poți fi perfect, dar poți fi mai bun.

*

Niște lămuriri: 

Poate vă întrebați ce-i cu confesiunile astea pe blog în ultima vreme. Nu, nu încerc să fac filosofie sau psihologie aici, nici să dau lecții de viață, ci e un exercițiu de expresie care pe mine mă ajută să-mi pun gândurile în ordine și, de multe ori, să revăd anumite lecturi.  Pentru că acest blog este despre povești și meșteșug, aceste articole sunt o parte din povestea mea, așa imperfectă cum e ea. Mai jos, niște resurse care pe mine m-au ajutat să înțeleg foarte multe despre mine însămi, poate v-ar interesa și pe voi:

Aștept sugestii de lecturi care vouă v-au fost de folos!

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>