Lecții de viață

Dacă m-a învățat viața ceva, atunci lucrul ăla este că toată existența noastră e un roller coaster, și că merge și în sus și în jos, uneori cu o viteză așa de mare că te izbește cu capul de spătarul scaunului sau de umărul omului de lângă tine. Te-nvârte și te dă cu capu-n jos chiar când credeai că s-a terminat și coborârea devine mai lină. Și-n tot timpul ăsta, adrenalina te face să-ți placă, să te bucuri de călătorie și să mai plătești o tură, ca să simți sângele în tâmple și aerul umplându-ți plămânii, să te bucuri de înălțimi și viteză, de senzația că zbori.

De când mă știu, am avut coșmaruri în care cădeam în gol și mă izbeam de pământ. Mi-era frică de ele, frică de senzația de neputință pe care o ai când știi că n-ai să te mai oprești decât când oi fi una cu pământul, iremediabil. Și-apoi, într-o vară, am acceptat cu juma de gură să sar cu parașuta. Mi-am spus că voi cădea în gol, va fi cumplit, dar voi avea o portiță de scăpare – să deschid parașuta înainte să mă fac una cu pământul.

Boy, was I wrong. Când te-mpingi în afara avionului, la 3000m altitudine, nu-ți dai seama că tu cazi. Nu realizezi ca sub fundul tău nu mai e podeaua avionului, ci abisul. Căci curenții de aer nu te lasă să cazi în gol, ca-n coșmaruri. Intervine forța de frecare, care-ți încetinește oarecum coborârea și ai timp. Ai timp să te uiți în jos, să vezi lumea mică-mică, să te bucuri de zbor. N-ai timp să te gândești la moarte, strivire, cădere. Simți că trăiești mai intens decât ai simțit vreodată. Și paradoxal, ești mai aproape de moarte decât ai fost vreodată.

Un minut durează totul, un minut în care arzi, în care simți că-ți crapă timpanele de la presiune, și țipi s-o eliberezi, dar nu te-auzi. Auzi fâșâitul, zgomotul ăla care-ți amintește că nu cazi în gol, te țin curenții. Și, Doamne, te înșeli. Tu cazi în gol, dar nu simți, n-ai timp de asta, căci te bucuri de libertate.

Poc. Te smucește parașuta când se deschide, iar totul devine mai lent. Te apropii ușor de lumea de dedesubt, care se face tot mai mare, te uiți la ea din poziția șezut, tragi aer în piept și te minunezi de cât e de frumos. Ești eliberat că s-a deschis parașuta, dar n-ai vrea să cobori, ai mai sta un pic acolo, în înălțimi, să n-ai încotro decât să te bucuri de ce ți se-ntâmplă, să trăiești momentul ăla și doar atât.

*

Dacă m-a învățat ceva viața, atunci e că niciodată nu cazi în gol. De oricât de sus ai cădea, poți face un lucru: să te agăți de bucuria de a privi viața și lumea de sus, de privilegiul de a fi urcat undeva, de faptul că ai de ce te ține ca să-ți atenuezi căderea. Impactul nu face altceva decât să te trezească, să-ți amintească să trăiești momentul.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>