Narcise, liliac și lăcrămioare. Dintr-o răsuflare.

În cele vreo n-șpe texte începute și abandonate de mine vorbesc despre respirație. De parcă mare lucru ar fi respirația, ați putea spune, respirăm tot timpul. Spuneți-o, n-o să mă supăr. Dar pentru mine este mare lucru.

De fiecare dată când sunt fericită, trag o gură mare de aer în piept, să-mi umplu plămânii cu aerul bucuriei. Să simt că trăiesc, să inspir aerul ăla rar și prețios, să-mi ajungă în toate celulele și să mă simt vie. Pentru că gura aia de aer eu n-o expir. O trag puternic în mine și o ascund într-o cămăruță adânc îngropată ca s-o scot la iveală când nu pot respira.

Și sunt multe momente în care mă sufoc, în care-mi lipsește aerul sau cel care mă-nconjoară nu-mi ajunge. Sunt nopți și dimineți în care mă trezesc din coșmaruri sufocându-mă sau zile în care nu pot respira că-mi stă greutatea-n piept. În momentele astea descui cămăruța cu aerul bucuriei și las să treacă doar o răsuflare, cât să impregnez aerul îmbâcsit din jurul meu cu cel al bucuriei și să pot respira în voie.

***

Mi-a adus Răzvan flori: narcise, liliac și lăcrămioare. Mi le-a adus în zile în care mă sufocam. Și n-a mai fost nevoie să risipesc aerul din cămăruță, că florile alea răspândeau aerul bucuriei. Mă zgârcesc, da, pentru că respirația adevărată, cea pe care s-o simtă și creierul și inima mea, e rară. Dar sunt recunoscătoare că mi-e dată din când în când. Cum sunt recunoscătoare și pentru narcise, liliac și lăcrămioare.

Vă doresc și vouă flori, dar mai ales vă doresc să respirați bucurie.

 

Sursa foto: pinterest.com

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>