Nimeni nu e la fel de deștept precum se crede

Scepticismul era principala lui trăsătură. Îl însoțea peste tot, în toate relațiile și interacțiunile lui cu ceilalți.

-Dacă n-ai avea limba aia ascuțită și nu ai privi cu reticență pe toți din jurul tău poate chiar te-ar putea suporta cineva și pe tine îndeajuns de mult încât să poți spune că ai avut o relație semnificativă.

-Dacă n-ar fi limba mea ascuțită n-ai mai avea tu de ce să te iei și existența ți-ar fi monotonă și mediocră.

-Da, vezi să nu. Mai degrabă existența mea ar fi senină și mult mai puțin complicată.

-Păi dacă-i așa, de ce mai stai pe lângă mine?

-Pentru că sunt sor-ta, de-asta. Știi tu cum e: rudele nu ți le alegi, ți le dă Dumnezeu. Plus că, dacă nici eu nu te-aș suporta, chiar că n-ai avea nici o relație pe lumea asta.

Râse cu hohote și cu lacrimi de declarația de dragoste a soră-sii. Altcineva, în locul lui, chiar și-ar fi pus întrebări, s-ar fi gândit dacă nu cumva ea are dreptate. El, în schimb, se simți înduioșat și îi veni s-o pupe. Și chiar o luă în brațe și-o pupă, că-i era dragă. Așa tânără, băiețoasă, plină de energie și compasiune, era singura persoană care îl iubea îndeajuns de mult încât să nu-l ia în serios și să nu-i fie frică de cuvintele lui tăioase și capacitatea de a se îndoi de fiecare cuvânt emis de interlocutorii lui.

-Ești nebun, e clar. Eu mă zbat aici ca fraiera să te fac să înțelegi că e cazul să te schimbi și tu mă pupi. Practic, eu îți spun că tu ești insuportabil și tu iei asta ca pe un compliment. Ai valorile întoarse cu sus-n jos, sau cum, că nu te mai înțeleg, pe cuvântul meu.

-Mara, tu ești singura persoană cu adevărat sinceră pe care o cunosc și singura căreia-i pasă de mine îndeajuns de mult încât să încerce să-mi arate cât de insuportabil sunt. Normal că-mi vine să te pup. Relația noastră chiar e semnificativă, așa că raționamentul tău de mai înainte cade. Există o singură persoană care mă suportă așa cum sunt, și aia ești tu. Ceea ce înseamnă că nu trebuie să mă schimb, ci nu mi-a ieșit încă în cale o persoană îndeajuns de autentică și deșteaptă, cu care să pot fi eu însumi.

-Ha ha, very funny indeed. Nu știu cum dracului faci tu de-mi demontezi fiecare argument, dar știi ce? Continuă să crezi în continuare asta, poate într-o zi n-am să te mai suport nici eu. Deja am pierdut prea multă energie cu tine azi, eu plec la facultate. Ne vedem data viitoare când ai nevoie de mine să te ajut cu ceva.

Își ridică rucsacul de pe podea, îl trecu peste umăr și plecă. Vlad se ridică de pe scaun să o conducă pe hol, dar ea nici măcar ”Pa” nu-i mai spuse, ci doar se uită peste umăr la el și zâmbi dând din cap dezaprobator.

Închise ușa în urma soră-sii și își aprinse o țigară. Nu-i plăceau țigările, nu aveau nici un efect asupra lui, însă la un moment dat în adolescență i se păruse că atitudinea lui s-ar potrivi foarte bine cu viciul ăsta. Avusese o viziune în care el punea la îndoială tot ceea ce-i spuneau prietenii lui și le dovedea că erau naivi, uitându-se la ei cu ochii mijiți, printr-o perdea de fum de țigară. Peste ani, adoptase postura asta și când era singur acasă și avea momente de reflexie. Era modul lui de a nu se lua în serios nici măcar pe el însuși și de a se privi cu scepticism. Nimeni nu poate fi atât de deștept precum se crede, nici măcar el.

 

 

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>