Pauză

- Cum te simți azi, mă întreabă Răzvan a doua zi după ce am terminat cea mai recentă carte senzorială – ”Călătorie în lumea lui Necti”.

- Ca în prima zi de vacanță, i-am răspuns. Liberă și melancolică.

*

Sunt obosită. Nu respect termenele de livrare date. Mă stresez foarte tare, rămân în pană de idei tot mai des. Refulez seara, când vine el de la birou. Uneori nu mai cos cu drag, ci pentru că trebuie.

Așa că o să iau o pauză. De la cusut, de la scris, de la Atelier Imperfect. Nu știu cât o să dureze pauza asta, o lună, două, trei, un an. Cât oi avea nevoie. 

În ziua în care am luat decizia să iau o pauză m-am simțit eliberată. Și ăsta a fost semnul că e decizia cea mai bună acum. Am inima într-un singur loc de când am devenit mamă, dar mintea încă e împrăștiată în toate părțile: să gătesc, să hrănesc copilul, să îl scot la plimbare, să mai fac măcar o pagină la carte, să pun hainele la spălat. Și nu-i ok, căci știu bine care-mi e prioritatea acum – Olivia.

Și-apoi, am devenit inconsecventă. Nu mai scriu regulat, nu mai cos regulat, nu aduc nimic nou, parcă fac totul din inerție. Or, eu știu mai bine decât atât. N-am pornit atelierul ăsta ca să mă laud cât de pricepută sunt eu la cusut și la combinat cuvinte. Am pornit ca să bucur oamenii cu creațiile mele, să le scriu cuvinte care să le fie de folos sau care măcar să-i facă să zâmbească. Undeva pe drum, m-am pierdut. Și poate că nici nu-i cel mai rău lucru ăsta, pentru că mă învață smerenia. Mă învață că am uitat să îmbunătățesc imperfecțiunea mea, am uitat să exersez scrisul, am uitat să-mi cultiv și să valorific creativitatea.

Adaug asta la nevoia mea de a interioriza tranziția în mijlocul căreia sunt acum: de la tânără femeie la mamă. Dragostea, dar și responsabilitatea, mă copleșesc. Eu sunt responsabilă de o ființă umană, ca ea să crească frumos, să-și împlinească potențialul, să fie un om bun, cu încredere în sine, generos, deschis și puternic. Și nu voi putea pune bazele acestui om decât profitând de lunile de concediu de maternitate pentru a-mi concentra atenția pe ea. În zilele când fac asta, mă simt odihnită, liniștită, fericită. Pentru că astea-s lucrurile cu adevărat importante pe care le aduce un copil în viața unei familii: bucurie, pace, zâmbete, iubire.

*

Las totul aici, să fie. Să revin când și când și să-mi văd traseul, progresul, sau chiar regresul, cine știe?

Până când mi s-o umple paharul interior, și-or da cuvintele pe dinafară, aici va fi liniște. Liniștea e bună. În liniște îți auzi vocea autentică. S-aveți parte de liniște! Și de iubire.

Share Button

Comments

  1. Elisse says

    Ce fain ai puctat! Si eu tocmai am refuzat o comanda destul de mare. Stiam ca daca o accept (clientul avea nevoie de ea in timp destul de scurt) urma sa am nopti nedormite, stres (pentru ca asa sunt eu…mai stresata), sa-l stresez si pe al meu si sa nu ma concentrez 100% pe copii. Asa ca am zis pas! Ce placuta a fost senzatia…
    Iti doresc relaxare cat mai multa si timp de calitate cu mandra ta! Am fugit la ai mei <3

    • AtelierI says

      Multumesc, Elisse! Sa aveti o vara minunata, sa va bucurati de soare si caldura! Aveti doi copii minunati.

Leave a Reply to Elisse Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>