Prietene, prietenie

Prietena cea mai bună e cea care te simte fără să-i spui nimic, e cea cu care porți conversații imaginare când ea e la mii de kilometri depărtare.

E cea cu care ești certată de luni de zile și după care plângi în diminețile de sâmbătă când ți-e sufletul greu și n-ai cu cine să-ți bei cafeaua. Îi spui cât de tare îți dorești s-o vezi și s-o cerți, ți-e dor și drag de ea până-n oase și simți că nimic n-o să mai fie la fel  fără ea. Nici bucuriile, nici împlinirile, nici măcar tristețile nu mai sunt la fel și-apoi ce rost mai au dacă nu ai cu cine să despici firu-n patru după fiecare dintre ele?

Prietena cea mai bună e cea la care te gândești instant când vezi o țoapă pe stradă și-ți vine s-o suni să-i zici fată, am văzut-o pe una pe stradă, ziceai că e ieșită de la nebuni, cu 50 de culori pe ea, o tonă de fond de ten și părul nespălat de ani de zile, plină de aere de fotomodel.

Când ți-e frică să faci următorul pas, ai vrea să dai buzna pe ușa timpului, să intri în camera mică din apartamentul în care ați stat în gazdă doi ani, să te arunci pe canapeaua îngustă și să începi să plângi și să-i spui, printre suspine și muci până-n barbă, că ai paralizat de frică, nu știi încotro s-o iei, că nu mai poți și nu mai vrei și, mai ales, că ai nevoie să-ți spună cum să respiri.

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>