Spectrul V

ztckoqyur-8-david-beale

Ar pune mâna pe lopată, să facă pârtie, că e zăpada de un metru prin curte. Dar ce folos? Nu e nimeni acasă, nu merge nimeni prin curte, ca să aibă nevoie de pârtie. El cu atât mai puțin, căci el e înțepenit pe vecie pe patul din fața casei. Îl cuprinde parcă un tremurat, […]

Share Button

Spectrul IV

lemne de foc

Când trăia, tataie prindea liliecii din beci și îi arunca în focul de la sobă. În fiecare iarnă auzeam pocnetele familiare și ne puneam mâinile la urechi îngroziți. Acum, nu știu dacă chiar era adevărat sau era doar o minciună spusă de el și ajunsă la stadiul de legendă, dar eu așa îmi amintesc că […]

Share Button

Spectrul III

Eu si mamaie la nunta mea

Mamaie stătea pe canapeaua mortului adusă afară, în locul patului cu margini de fier pe care ne bălăngăneam și de care ne loveam eu și Manu când eram mici, și vorbea la telefon. – Lasă, Găbița, e bine să vă distrați acuma, cât nu aveți copii, că dacă ai copii ești legată la mâini. Dar […]

Share Button

Spectrul II

Casa de la Visina

Când a căzut tataie din picioare, într-o miercuri, la 4 dimineața, mamaie s-a sculat repede, a strigat ”Ce făcuși, Marcele, ne nenorociși?!?” și a scos pe orbecăite lumânarea din sertarul mesei. Am sărit din patul din camera alăturată, unde dormeam cu Manu și m-am așezat drept în genunchi. ”Tatăl nostru care ești în Ceruri, sfințească-se […]

Share Button

Spectrul

Pranz la Visina

Acuma tataie nu mai e decât o fantomă, un spectru care stă pe patul de sub șopru și își face vânt să se răcorească, când e cald afară. Când vine furtuna, ia câte un pumn de sare de la vatră și îl aruncă în ploaie, ca să nu plouă cu gheață. Toți trecem pe lângă […]

Share Button