Trei cărți senzoriale și-o lecție învățată mai târziu

Spoiler alert: post tehnico-motivațional cu poze frumoase, în care descriu procesul creației și reflectez asupra bunei organizări și unui bun customer-service.

Nu-i obiect din sfera celor cusute de către mine care să necesite mai multă migăleală, atenție, creativitate și organizare decât cartea senzorială. Ce-i aia, vă întrebați? E o carte pentru copii cu vârsta între 0 și 3 ani (merge și până la 5 chiar) realizată în principal din materiale textile, fetru, lemn, dar și alte materiale cu texturi diferite, care stimulează simțurile copilului, în același timp învățându-l despre culori, forme, fructe și legume, animale, cifre – despre lumea înconjurătoare în general. E o carte de exerciții pentru micii exploratori, care învață jucându-se.

CT III-46

Ca să fiu sinceră, nu știu cât îmi ia să fac o carte de-asta, bănuiesc că peste de 20 de ore, dar mi-e frică să țin numărul orelor în care lucrez la ea. Dar, ca să vă faceți o idee, cam ăsta-i procesul:

  1. Încep prin discuția cu părintele/persoana care mi-o comandă, pentru a afla despre copil, vârsta lui, despre activitățile pe care părintele le-ar vrea, sau abilitățile pe care urmărește să i le dezvolte (de exemplu, poate vrea să îl învețe să lege șireturile, sau să-și exerseze motricitatea fină, sau să învețe cifrele), termenul de livrare, materiale folosite, culori, număr de pagini.
  2. Mă documentez: ce tip de activități sunt mai potrivite, cum ar putea arăta anumite pagini, caut patterns de animale, modele de cărți din care să mă inspir, etc.
  3. Urmează schița inițială a cărții (făcută cu creionul, pe hârtie, old-school), în care organizez activitățile pe pagini și le grupez în funcție de tematică. Tot acum fac inventarul materialelor de care am nevoie și, dacă nu le am pe toate, merg la cumpărături. Side note: am umblat două zile prin oraș după niște mărgele de lemn colorate și, cu ocazia asta, am aflat ce greu e să găsești loc de parcare în centrul orașului, într-o zi lucrătoare.
  4. Aleg și fotografiez materialele textile folosite pentru background și marginile paginilor, apoi mă consult cu părintele, să vedem dacă îi plac. Stabilim împreună materialele pe care le folosesc. Un detaliu tehnic: fiecare pagină e un sandviș, ca la quilt: bumbac/altă textilă, vatelină de bumbac, bumbac.
  5. Decupez din fetru toate figurinele, formele și obiectele folosite în carte. Asta e una dintre cele mai anevoioase părți, pentru că îmi ia foarte mult timp și, acestea fiind de dimensiuni mici, mă și solicită mai tare.
  6. Măsor, tai – în proporție de 2 la 1, if you know what I mean ;) –  și pregătesc toate paginile pentru asamblare.
  7. Încep să cos figurinele și activitățile pe pagini. Cu siguranță cusutul durează cel mai mult, toate fiind mititele, plus că majoritatea dintre ele au pe spate scai, pentru a putea fi atașate și desprinse de către copii. Dacă e o parte neplăcută la a crea o carte senzorială, punerea scaiului pe toate fructele și legumele alea mici e.
  8. După ce am cusut (și uneori descusut, căci ce om nu greșește niciodată?) toate activitățile pe pagini, urmează încheierea cărții. Adică fac toate sandvișurile, așezând paginile în ordinea stabilită și le cos marginile (binding, cum se zice în engleză la activitatea asta de finisare a quiltului).
  9. Admir cartea, o verific să fie în regulă, îi fac poze și îmi promit solemn că la următoarea o să mă organizez mai bine și n-o să mai cos noaptea, când sunt obosită și fac greșeli.

Carte senzoriala David Nectarie-44

Bine, bine, dar partea cu lecția învățată unde e?

Well, there it is:

Stabilesc cu o clientă un termen de livrare de vreo 20 de zile. Femeia îmi spune că îi trebuie atunci fiindcă vrea s-o dea cadou unei fetițe de ziua ei. All good, mă apuc de treabă. Îmi iau un ritm cadențat, cos constant și nu la ore târzii, ca să nu fiu nevoită să descos a doua zi prostiile făcute noaptea. Totul bine și frumos, treaba merge nice and steady, dar mi se îmbolnăvește copilul. Răcește, mica, și ca orice suflețel proaspăt aterizat în lumea asta, stă doar lipită de mine zi și noapte. Încep să mă stresez, știu că n-o să termin la timp cartea (cărțile, de fapt, că ne înțelesesem să-i fac două, cea de-a doua pentru fetița ei), îi spun, îmi cer scuze, mă înțelege, stabilim alt termen de livrare.

Colac peste pupăză, în 3 zile starea fetei se înrăutățește, pneumonie, zice pediatrul. De unde timp pentru cusut, și mai ales, de unde inimă să-mi las copilul când are nevoie de mine lângă ea, ca eu să fac altceva? Așa că mă văd nevoită să mai amân o dată livrarea. Clienta, mamă la rândul ei, înțelege. Pe această cale, îi mulțumesc pentru răbdare și înțelegere.

Fast forward, am livrat la al treilea termen stabilit. Am făcut cărțile, copilul meu a stat la pieptul meu cât a avut nevoie, eu m-am detașat, de-stresat și m-am pus toată la dispoziția ei pentru câteva zile, în care am stat ca gemenele siameze, lipite în zona inimii.

Concluzia? Under promise, over deliver. Planifică pentru neprevăzut, fă greul de la început, organizează-te mai bine, mărește ritmul din prima, nu lăsa pe ultima sută de metri. Și, for the love of God, Gabi, nu mai coase noaptea, că-ți strici ochii și faci prostii!

 

Vedeți cele trei cărți, prezentate pe larg, în caruselul de mai jos. În curând, un album întreg pe Facebook, care să poată fi răsfoit ușor. 

  • Carte senzoriala pentru baietel

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>