Trust your instinct

Trust your instinct.

Îmi spun asta în timp ce mâinile îmi tremură și vocea mi se gâtuie. Am o durere în spatele capului de când m-am trezit și nu mă pot relaxa.

Sunt emotivă. La teza la matematică din clasa a 5-a, semestrul I, am luat 6.45. În timpul tezei, îmi transpirau mâinile de mi se uda foaia dedesubt când scriam. Nu mai știam să țin stiloul în mână de emoții. M-a văzut proful și m-a certat. Mi-a spus să mă calmez. N-am putut. Am făcut de 6.45. Mi-a dat a doua șansă, am mai dat teza o dată, cu alte subiecte. Mai puține emoții, notă mai mare. 8.65.

Ești fată deșteaptă, mi s-a spus. Sure I am. Știu și eu asta, dar eu vreau mai mult de atât și, ca proasta, mă las copleșită de frica să nu eșuez, să nu obțin mai puțin decât îmi doresc. Prostia e și mai mare, mai ales că am tot ce mi-am dorit. Da, nu le-am obținut pe toate atunci când am vrut eu, pe loc sau din prima încercare, dar am atâtea și au venit fiecare la momentul potrivit.

Ai încredere în tine. Sigur că am, dar nu mă lăsați să mă gândesc prea mult la asta, că găsesc n-șpe motive să n-am încredere în mine.

Poți mai mult. Pot, și asta mi-e dușman uneori. Că mi-e ciudă că pot mai mult și mă apuc să fac mai mult și apoi intervin îndoieli. Dar dacă nu e pe măsura potențialului meu? Nu e bine, trebuia mai bine. La naiba, am greșit. Ah, de ce-am zis asta?!?

Bolboroseli. Prostii. Toate astea sunt prostiile unui om veșnic nemulțumit de el, care nu știe să mai ia o pauză din când în când. Sunt îndoieli care vin din prea multă gândire dezordonată. Dar gata, mă adun eu și trec la acțiune.

Vedeți, mă adun și fac. Fără nici o pauză. Cui îi trebuie pauză?

 

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>