Viața cu un motan surd

Se urcă pe laptop, pe noptieră, pe mine. Adulmecă lenjeria de pat, cartea de pe noptieră, sare din nou pe mine, îmi miroase fața, ochii, părul. Acum sapă cu disperare între brațul meu și corp, doar-doar l-o găsi.

Pufnește într-una din năsucul lui roz, toarce, șuieră, apasă toate tastele cu picioarele din spate, în disperarea lui. Sapă cu lăbuțele pe sub mine, își bagă capul sub mâna mea, îmi vântură nervos coada pe la nas.

În oricare altă situație, nu s-ar urca pe mine nici să-l bați. Dar asta nu e oricare altă situație. Ăsta e echivalentul pisicesc al codului roșu: Oscar nu găsește elasticul meu de păr.

Care elastic stă bine-mersi ascuns sub mine, ca să nu-l mai șterpelească surdul și să-l găsesc pe sub frigider, ca pe celelalte.

 

Oscar

Oscar, nervos că nu-i dau elasticul de păr

Share Button

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>